Imagine de ansamblu Sala 10: Asaltul comunist asupra Maramureşului. Studiu de caz Ilie Lazăr

Marșul țăranilor din Borșa, Ieud și alte comune maramureșene (15.000 de participanți) din ianuarie 1945 a zădărnicit planul de cedare a Maramureșului Ucrainei sovietice, obligând Comisia Aliată (sovietică) de Control să admită întoarcerea Maramureșului la România împreună cu celelalte părți ale Transilvaniei.

Foto: O sovietizare eșuată. Detaliu din Sala 10: Asaltul comunist asupra Maramureşului

Ilie Lazăr a fost cel mai important politician maramureșean, un adevărat tribun, comparat de ziaristul American Reuben H. Markham cu părinții revoluției americane.

Foto: Ilie Lazăr, fotografie din detenție. Detaliu din Sala 10 – Asaltul comunist asupra Maramureşului

„Datorită unei îndelungate experienţe politice şi a considerabilei sale ingeniozităţi, Ilie Lazăr ştia cum să-i captiveze pe ţărani. Se născuse în acele ţinuturi, într-o casă ţărănească, fapt care crea între el şi mulţime o legătură de fraternitate şi solidaritate. În plus, era frumos, plin de viaţă, cu o înfăţişare de erou romantic. Avea un stoc de glume mult gustate şi cunoştea multe cântece îndrăgite de popor. Pe lângă toate acestea, avea un fel foarte simplu de a purta o discuţie cu mulţimea, aşa încât ascultătorii aveau impresia că sunt aşezaţi, împreună cu el, în jurul unei mese discutând de la egal la egal cu un erou faimos”.
Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1996

Foto: Ilie Lazăr vorbind la o întrunire electorală. Detaliu din Sala 10: Asaltul comunist asupra Maramureşului

Prin distrugerea celor trei partide românești tradiţionale:
Partidul Național-Țărănesc,
Partidul Național-Liberal,
Partidul Docial-Democrat,
comuniștii au făcut trecerea de la un regim democratic multipartidic la dictatura partidului unic, partidul-stat.

Imagine de ansamblu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

În iulie 1947 a fost montată înscenarea de la Tămădău: un grup de fruntași țărăniști au fost arestați în momentul în care intenționau să părăsească țara, pentru a continua rezistența din exil.

Foto: ”Înscenarea de la Tămădău”. Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

P.N.Ț. a fost scos de comuniști în afara legii, iar întregii conduceri țărăniste i-a fost intentat un proces pentru trădare de țară, printre cele mai grave învinuiri fiind aceea că a întreținut relații cu anglo-americanii din Comisia Aliată de Control al Armistițiului.

Foto: Iuliu Maniu la proces. Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

Fruntaşii naţional-ţărănişti au fost consideraţi de comunişti principalii lor inamici. Desfiinţarea partidului nu a însemnat doar scoaterea sa în afara legii, ci chiar exterminare fizică a celor consideraţi „duşmani ai poporului”, în fapt mari personalităţi ale României interbelice. Puţini sunt cei care au supravieţuit anilor de închisoare.

Ion Mihalache (1882-1963), preşedinte al P.N.Ţ., condamnat la temniţă grea pe viaţă pentru „crima de înaltă trădare”. A murit în închisoarea Râmnicu Sărat la 5 februarie 1963.

Ghiţă Pop (1883-1967), secretar general al P.N.Ţ., deputat şi ministru, condamnat la 10 ani temniţă grea. Eliberat în 1957, i se stabilește DO în Bărăgan

Mihai Popovici (1877-1969), ministru, închis la  Sighet în 1950, este eliberat în 1955, fără a fi fost judecat vreodată.

Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

Ion Hudiţă (1896-1982), istoric, fruntaş al P.N.Ţ., arestat în octombrie 1947 și condamnat pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”. Eliberat în 1955, este rearestat în februarie 1961, sub acuzaţia de „uneltire contra ordinii sociale”.

Victor Rădulescu-Pogoneanu (1910-1962), diplomat, condamnat la 25 ani temniţă grea, pentru „instigare la crimă de trădare prin necredinţă”. A murit în spitalul penitenciar Văcăreşti la 10 martie 1962.

Corneliu Coposu (1914-1995), secretar general adjunct al PNȚ, arestat la 14 iulie 1947. Abia în 1955, după 7 ani de detenție, a fost condamnat la 15 ani muncă silnică. În iulie 1962 i s-a fixat DO în Bărăgan până în 1964.

Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

Distrugerea Partidului Național Liberal

După interzicerea Partidului Național Liberal, liberalii și-au încetat, și ei, tacit, activitatea. Cu toate că n-a existat nici un document oficial emanat de la autorităţi, P.N.L. – Brătianu a dispărut de pe scena politică. Ziarul său, “Liberalul”, a apărut până în noiembrie 1947.

Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

Fragment din testamentul politic al lui Constantin Dinu Brătianu,
Bucureşti, ianuarie 1949

Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

Liderii partidului au fost arestați rând pe rând. În anii 1957-1960 are loc al doilea mare val de arestări în rândul liberalilor. În urma unor înscenări au fost arestaţi atât unii foşti demnitari, eliberaţi nu de mult din închisoare, cât şi fruntaşi liberali din organizaţiile locale

Constantin (Bebe) Brătianu (1887-1956), secretar general al P.N.L. Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet. A murit la scurt timp după eliberare.

Aurelian Bentoiu (1892 – 1962), fruntaş al P.N.L., ministru, închis între 1948 și 1956 fără a fi condamnat. Rearestat în februarie 1957, este condamnat la 25 ani temniţă grea pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A murit în penitenciarul Jilava, la 27 iunie 1962.

Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

Dumitru Alimănişteanu (1898-1973), fruntaş P.N.L., ministru, arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet până în 1955. Arestat din nou (1959) pentru „organizare de ajutor PNL”, a fost condamnat la 25 ani temniţă grea.

Radu Portocală (1888-1952), fruntaş al P.N.L., arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, închis la Sighet unde a murit 13 aprilie 1952.

Mihail Romniceanu (1891-1960), fruntaş al P.N.L., ministru, arestat la 29 aprilie 1948, condamnat ulterior la 12 ani temniţă grea, pentru „crima de înaltă trădare”. A murit în penitenciarul Râmnicu Sărat, la 13 februarie 1960.

Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

Distrugerea Partidului Social-Democrat

La Congresul P.S.D. din martie 1946 aripa pro-comunistă, avându-i în frunte pe Lothar Rădăceanu şi Ştefan Voitec, a folosit toate mijloacele pentru a-şi impune punctul de vedere. Titel Petrescu a fost acuzat ca fiind agentul lui Maniu şi Brătianu. În urma votului defavorabil, Titel Petrescu şi aderenţii săi s-au retras din congres şi au înfiinţat un nou partid, Partidul Social Democrat Independent.

Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

În februarie 1948 ia ființă Partidul Muncitoresc Român, prin fuziunea P.C.R cu P.S.D.

Numeroşi fruntaşi socialişti sunt arestaţi. Liderii, în frunte cu Titel Petrescu, au fost condamnaţi la ani grei de închisoare sub acuzaţia de „înaltă trădare”. Iosif Jumanca a murit în 1949 la închisoarea Jilava, George Grigorovici în 1950 la Văcăreşti, iar Ion Flueraş în 1953 la Gherla. Abia eliberat din închisoare, Constantin Titel Petrescu a murit în urma bolilor grave contractate.

Detaliu din Sala 11: Distrugerea partidelor politice

Imagine de ansamblu din Sala 8: Alegerile din 1946

Alegerile din noiembrie 1946 au avut loc într-o atmosferă de tensiune maximă. Atât comuniștii, care dominau Blocul Partidelor Democratice, cât și național-țărăniștii, care conduceau opoziția, au considerat alegerile drept bătălia decisivă în lupta pentru sau contra comunismului.

Foto: Afișe electorale folosite de comuniști în campania electorală din noiembrie 1946. Detaliu din Sala 8: Alegerile din 1946

Un aparat administrativ agresiv, dublat de Armata Roșie, a fost mobilizat pentru a promova candidații Blocului și, în special, pentru a împiedica opoziția să-și organizeze o campanie eficientă.

Foto: Afișe electorale folosite de comuniști în campania electorală din noiembrie 1946. Detaliu din Sala 8: Alegerile din 1946

Urna cu fundul dublu, folosită pentru fraudarea votului (reconstituire)

Peretele lateral (aici lipsește) se scotea la despuierea scrutinului. Voturile false erau puse de la început pe fundul urnei, cele reale rămânâneau în cutia superioară și nu mai erau numărate. Totuși, urna cu fund dublu a fost doar una dintre metodele folosite pentru falsificare, și nu cea mai importantă.

Detaliu din Sala 8: Alegerile din 1946

Rezultatele oficiale ale alegerilor au arătat o victorie zdrobitoare a Blocului, care pretindea că a obținut 70 la sută din voturi și 347 de locuri în noua Adunare, față de 33 ale național-țărăniștilor și 34 ale celorlalte partide ce nu făceau parte din Bloc.

Detaliu din Sala 8: Alegerile din 1946

Din mărturii orale și din documente din arhive reiese însă că rezultatul real fusese tocmai invers: 70% în favoarea opoziției.

Detaliu din Sala 8: Alegerile din 1946

Imagine de ansamblu din Sala 20: Comunism versus monarhie

Ultimii ani de domnie ai regelui Mihai I au fost marcați de ocupația efectivă a țării de către armata sovietică.

Foto: Regele Mihai și Regina Mamă Elena alături de reprezentanții Comisiei Aliate de Control. Detaliu din Sala 20: Comunism versus monarhie

Comuniștii au reușit să-l înlăture la 30 decembrie 1947, chiar dacă Regele fusese  unul din artizanii sfârșitului războiului, fiind decorat atât de ruși, cât și de americani.

Detaliu din Sala 20: Comunism versus monarhie

Imagine de la triumfala întoarcere din 26 aprilie 1992, când un milion de români l-au așteptat la București pe Regele Mihai

Detaliu din Sala 20: Comunism versus monarhie

Toate instituțiile statului au fost refăcute după șablonul existent în URSS: justiția, securitatea, armata, învățământul, academia, cultele.

Imagine de ansamblu din Sala 19: Anul 1948 – Sovietizarea României

La 11 iunie a fost decretată naționalizarea principalelor mijloace de producție (aproape 2000 de unități, de la fabricile siderurgice la atelierele de degetare și cremă de ghete).

Detaliu din Sala 19: Anul 1948 – Sovietizarea României

În 1948 a fost constituit „partidul unic al clasei muncitoare”, prin absorbirea „menșevicilor” (social-democrații) de către „bolșevici” (comuniștii).

Detaliu din Sala 19: Anul 1948 – Sovietizarea României

Armata, Poliția, Jandarmeria și Justiția au fost până la declanșarea celui de al doilea război mondial instituții declarat apolitice. Angajații nu aveau dreptul să facă politică, să fie aleși și nici măcar să voteze.

Detaliu din Sala 21: Comunizarea Armatei, Poliţiei, Justiţiei

Detaliu din Sala 21: Comunizarea Armatei, Poliţiei, Justiţiei

Simţindu-se ameninţaţi, mulţi ofiţeri ai Armatei române s-au refugiat în munţi, punându-se în fruntea unor grupuri de partizani. Ei au condus sau instruit grupuri de militari și civili, care au rezistat ani de zile asaltului trupelor de Securitate, păstrându-şi până la capăt independenţa şi onoarea militară.

În imagine, maiorul Nicolae Dabija, inițiator al unui grup de rezistenţă anticomunistă din Munţii Apuseni. El a fost condamnat la moarte şi executat, împreună cu alţi şase membri ai grupului de rezistenţă, la 28 octombrie 1949, la Sibiu. Moartea a fost înregistrată oficial şi transmisă familiei abia după 14 ani.

Detaliu din Sala 21: Comunizarea Armatei, Poliţiei, Justiţiei

„După ce am aflat că murit – de fapt nu a murit, a fost exterminat și încă într-un mod foarte brutal – am primit un colet în care erau efectele cu care el intrase în pușcărie. Era un balot de dimensiunea unei perne mai mari, făcut din pătură cazonă gri și legat cu o sfoară foarte groasă, iar la capăt unde era nodul erau două sigilii din plumb. Se vedea prin el, se vedea o talpă și ceva ce ne-a sugerat a fi o cratiță sau o oală… Era o șubă în care el fusese arestat și în care el se pare că a trăit vreo câțiva ani… Și pe lângă asta erau niște lucruri inimaginabile… Acele tălpi pe care le vedeam eu din exteriorul coletului aparțineau unor ghete care erau rupte și peticite și legate cu sfoară sau cu sârmă… cămăși sau ciorapi peticiți cu fragmente din alte piese de îmbrăcăminte, peticile peticite la rândul lor cu alte petice, cu sfoară, cu… incredibil…”

Fragment din interviul cu Răsvan Cernat, nepotul gen. Cernat, realizat în 2008 de Romulus Rusan și Virginia Ion, Arhiva de istorie orală a Memorialului Sighet,  interviul nr. 2600

Foto: Hainele comisarului regal Constantin Cernat. Detaliu din Sala 21: Comunizarea Armatei, Poliţiei, Justiţiei

Aceeași operațiune de infiltrare cu agenți sovietici și, în paralel, de epurare și arestare a corpului profesionist existent a condus la comunizarea treptată și totală a poliției, jandarmeriei, serviciilor secrete și magistraturii.

Detaliu din Sala 21: Comunizarea Armatei, Poliţiei, Justiţiei

Între 1949 şi 1960 peste o jumătate de milion de tineri cu „origine socială nesănătoasă” şi-au făcut stagiul militar (2-3 ani) în cadrul detaşamentelor de muncă, întrucât nu li se permitea să pună mână pe armă.

În condiţii la fel de grele au fost obligaţi să muncească soldaţii în termen, în anii ’70–’80: la construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră, a Transfăgărăşanului (drum strategic între Muntenia şi Transilvania), a Casei Poporului din Bucureşti, dar şi la culesul recoltelor agricole, la remedierea distrugerilor naturale (cutremur, inundaţii).

Detaliu din Sala 21: Comunizarea Armatei, Poliţiei, Justiţiei