Viața cotidiană în anii comunismului a parcurs o evoluție sinuoasă, în funcție de condițiile economice și politice.

Naționalizarea industriei, colectivizarea agriculturii, planurile cincinale de tip sovietic au dus la scăderea randamentului economic și la o egalizare în sărăcie a populației.

În prima perioadă a comunismului, mizeria cotidiană a fost mascată de o sufocantă propagandă stalinistă.

Imagine de ansamblu din Sala 76: Viața cotidiană

După o relativă redresare economică și liberalizare politică, în primii ani de după 1964, regimul comunist a recăzut într-o degringoladă economică și culturală, cauzată de hiperindustrializare, de sistemul autarhic al investițiilor, de scufundarea României într-o izolare culturală marcată, de astădată, de cultul personalității de tip chino-coreean.

Detaliu din Sala 76: Viața cotidiană

Începând cu Mișcarea Goma și SLOMR, cu acțiunile curajoase ale Doinei Cornea, ale lui Vasile Paraschiv, ale lui Ionel Cană și ale altor opozanți din diferite orașe și medii, continuând cu „propaganda împotriva orânduirii socialiste” întreprinsă de zeci de tineri, între care Radu Filipescu, încheind cu sacrificiul inginerului Gheorghe Ursu și cu editarea ziarului clandestin „România” de către un grup de ziariști curajoși (Petre Mihai Băcanu, Mihai Creangă, Anton Uncu, Alexandru Chivoiu, Ștefan Niculescu Maier), expoziția prezintă cazuri de excepție dintr-o țară care fusese redusă la tăcere și supunere.

Imagine de ansamblu din Sala 77: Oponenți și disidenți în deceniile 8 și 9

„Multiplicatorul era făcut de noi special, manual, bineînţeles, dădeai la manivelă şi îţi ieşea manifestul. Multiplicatorul înseamnă o maşină care era o combinaţie de tamburi, adică tamburul de absorbţie de cerneală, tamburul de dirijarea hârtiei, tamburul care imprimă, care are pe el textul…”

Mariana Gherghina-Besciu

Foto: Tambur  utilizat în anii ’70 pentru multiplicarea  de manifeste anticomuniste, donat Memorialului de soții Gherghina Besciu. Detaliu din Sala 77: Oponenți și disidenți în deceniile 8 și 9

Manifeste imprimate cu multiplicatorul

Detaliu din Sala 77: Oponenți și disidenți în deceniile 8 și 9

„Tata a fost lăsat acolo în închisoare, după tortură, timp de 3 zile, aşa cum mi s-a spus, ca să nu se mai poate face nimic. A fost dus la spital de formă, fiindcă securiştii nu vroiau să moară în arestul lor. Însă, nu mai era nicio şansă când a ajuns la spital, era mai mult mort decât viu.”

Andrei Ursu

Foto: Obiecte personale ale lui Gheorghe Ursu donate Memorialului de fiul său, Andrei. Detaliu din Sala 77: Oponenți și disidenți în deceniile 8 și 9

Foto: Scrisori către Europa Liberă scrise de Vasile Paraschiv

Detaliu din Sala 77: Oponenți și disidenți în deceniile 8 și 9

Mișcările muncitorești din Valea Jiului (1977) și de la Brașov (1987) au reprezentat la timpul lor nu numai un protest împotriva economiei de comandă și a cultului personalității prestat de nomenclatură, dar și o dovadă că partidul comunist era contestat chiar de clasa muncitoare, în numele căreia pretindea că guvernează.

Imagine de ansamblu din Sala 79: Mișcări muncitorești din Valea Jiului și Brașov

Odată ce rezistența elitelor intelectuale și țărănești a fost zdrobită în anii ’50-’60, în deceniile următoare a fost reprimată, chiar, împotrivirea muncitorimii. Nesocotirea acestor semnale a dus la falimentul comunismului de stat, așa cum avea să se vadă curând, în decembrie 1989.

Detaliu din Sala 79: Mișcări muncitorești din Valea Jiului și Brașov

Greva minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost prima mișcare de protest a muncitorilor, reprimată imediat de autoritățile comuniste.  Delegații care au participat la întâlnirea cu Nicolae Ceaușescu au fost arestați. Peste  4.000 de mineri au fost concediaţi şi aproximativ 3.000 „deplasaţi“ în alte mine din afara Văii Jiului.  Regiunea Lupeni a fost declarată „zonă interzisă“.

Detaliu din Sala 79: Mișcări muncitorești din Valea Jiului și Brașov

La 15 noiembrie 1987 s-a desfășurat pe străzile Brașovului prima manifestație în care, după peste patru decenii de nemulțumire mocnită, comunismul era denunțat deschis de mii de muncitori.

Detaliu din Sala 79: Mișcări muncitorești din Valea Jiului și Brașov

Demolările făcute în București, în anii 1980, la ordinul lui Ceaușescu au fost cele mai grave operații de distrugere a patrimoniului istoric și cultural.

Piesa de bază a acestui proiect era un palat prezidențial în jurul căruia să fie concentrate ministerele și alte instituții publice, inclusiv locuințele demnitarilor.

Imagine de ansamblu din Sala 75:  Demolările din anii ’80

Cea mai notorie și mai puțin justificabilă demolare a fost aceea a ansamblului Mănăstirii Văcărești (secolul XVIII), situat în periferiile Capitalei.

Detaliu din Sala 75:  Demolările din anii ’80

Au fost distruse mănăstiri și biserici, unele vechi de peste 300 de ani, alături de case familiale, blocuri și clădiri publice. Alte biserici au fost mutate sau ascunse complet privirii de noile clădiri.

Detaliu din Sala 75:  Demolările din anii ’80

Detaliu din Sala 75:  Demolările din anii ’80

În expoziție sunt prezentate câteva studii de caz asupra demolării unor alte centre urbane cu vădit specific tradițional arată cât de profunde au fost rănile demolărilor și în provincie.

Detaliu din Sala 75:  Demolările din anii ’80

Detaliu din Sala 75:  Demolările din anii ’80

Imagine de ansamblu din Sala 80: Libertatea pe calea undelor

Posturile de radio occidentale care emiteau programe în limba română suplineau lipsa premeditată de informație prin care aparatul de partid și de securitate intenționa să izoleze populația de realitățile mondiale și chiar de cele din propria țară.

Detaliu din Sala 80: Libertatea pe calea undelor

Redactorii Europei Libere, BBC-ului, ai Vocii Americii sau Vocii Germaniei deveniseră, fără să li se cunoască măcar fizionomia, membri în milioane de familii. Strict interzise, aceste voci ale democrației erau ascultate în secret, iar apoi difuzate din om în om, stimulând și solidaritatea, și complicitatea în spiritul democrației occidentale.

Detaliu din Sala 80: Libertatea pe calea undelor

Strict interzise, aceste voci ale democrației erau ascultate în secret, iar apoi difuzate din om în om, stimulând și solidaritatea, și complicitatea în spiritul democrației occidentale.

Detaliu din Sala 80: Libertatea pe calea undelor